marți, 29 noiembrie 2011
Ce s-a zis pe la lansări (I)
luni, 21 noiembrie 2011
INTERVIU PENTRU ȘI ÎN SUPLIMENTUL DE CULTURĂ
1. De unde ideea unui proiect despre lumi alternative?
Ruxandra Cesereanu:
La atelierul de scriere creatoare pe poezie din 2007 pe care l-am ținut în cadrul Phantasma, Centrul de Cercetare a Imaginarului din Cluj, la final, le-am propus participanților (vreo zece studenți) să scriem laolaltă un poem de tip cadavre exquis, iar acest poem s-a numit Copilul cu sindromul Down. Nu a ieșit prea grozav, deși avea câteva fragmente interesante. Nemulțumită că respectivul cadavre exquis n-a izbutit, i-am propus celui mai bun finalist al atelierului de poezie, Marius Conkan, să scriem împreună un poem pe aceeași temă – și așa am obținut poemul Ieșirea. Pe muzică de fanfară și acordeon, un text mult mai creditabil valoric decât Copilul cu sindromul Down. Apoi, în 2008 am inițiat un atelier de scriere creatoare în proză (ținut tot în cadrul Phantasma); la sfârșitul unuia dintre ateliere am început să discut cu Marius despre posibilitatea unui nou poem scris la două mâini, dar mult mai amplu și pe o temă anume: copilăria. Marius Conkan fusese cel mai bun finalist al atelierului meu de poezie și scria el însuși o poezie (de sine stătătoare) pe care o creditam estetic, prin urmare la el mă gândisem, în principiu, pentru ceea ce avea să devină un al doilea experiment-limită, după Submarinul iertat pe care îl scrisesem cu Andrei Codrescu (poet cunoscut și recunoscut, având practica exemplară a poeziei americane). Voiam acum să scriu cu un poet mult mai tânăr decât mine, care să nu fie plasat din start într-un canon poetic. Aveam și titlul pentru noul experiment: Ținutul Celălalt. Așa că pornind de la titlul Ținutul Celălalt (care, evident, trimitea și la tărâmul celălalt, din basme, dar care era mai mult decât atât și altceva), i-am vorbit lui Marius despre posibila poveste a doi prichindei, o fetiță și un băiețel (autiști sau bolnavi de sindromul Down - nu am fost deciși de la început) și aflați într-un spațiu anume, un orfelinat. Provocarea noastră era să redăm într-un limbaj “bolnav”, “stâlcit”, toată istoria copilașilor, încălcând limitele limbajului poetic. Fiecare din noi urma să aibă unul din rolurile prichindeilor, iar călătoria din poem avea să se concentreze atât pe paradisul (fericirile), cât și pe infernul (spaimele) copilăriei. În după-amiaza dinainte să începem poemul-pilot, aceasta a fost provocarea care ne-a stimulat pe amândoi: oare vom fi în stare să scriem cu (din, în, prin) mintea și cu (din, în, prin) limba (stâlcită) a unor copilași bolnavi de sindromul Down (sau autiști)? Vom putea face poezie din așa ceva? Vom putea construi o lume coerentă tocmai în/prin incoerența și boala ei? Aceasta a fost originea experimentului.
Marius Conkan:
Mai adaug doar atât -chiar dacă am pornit de la două nume de copii debili, de la un orfelinat și de la un titlu, imaginarul Ținutului Celălalt s-a cristalizat pe parcurs, noi neștiind niciodată ce va urma după o partitură scrisă sau după un poem întreg al cărții.
2. Există o poveste reală de la care ați plecat?
Ruxandra Cesereanu:
Copilăria mea a fost marcată, în vacanțele de iarnă și vară, când ajungeam la Craiova, de figura unei mătuși materne care suferea de sindromul Down. Am putut urmări viața acestei mătuși din tinerețea ei (eu eram copilă pe atunci) până aproape de moartea ei (acum mai bine de un deceniu). Nu am folosit deloc personajul mătușii mele în Ținutul Celălalt, dar sunt convinsă că inconștientul meu a fost atins de și umplut cu imaginea (chipul) și viața acestei mătuși. Când eram fetiță mă miram de retardarea ei, pe care nu o pricepeam nicium; mai târziu, crescând și explicându-mi-se în familie despre ce este vorba, m-am obișnuit cu acest handicap al mătușii mele. Am avut, însă, prilejul să zăresc adolescenți bolnavi de sindromul Down pe vremea când eram studentă, iar drumul meu spre facultate trecea prin fața unui așa-numit Laborator de Sănătate Mintală (numit astfel pe vremea comunismului). Uneori, când eram în treacăt prin fața Laboratorului, zăream figurile unor adolescenți suferind de sindromul Down! Eram curioasă și tulburată de aceste figure pe care le-am tot zărit vreme de patru ani, cât au durat studiile mele.
Marius Conkan:
La începutul cărții am recreat anumite spaime ale copilăriei (era un joc numit omul negru, personaj de care toți copiii sunt înfricoșați) – pe parcurs, însă, aceste spaime au început să devină generice, un soi de pattern-uri ale copilăriei.
3. Înțeleg că este vorba de o trilogie. De ce ați început cu poezia?
Ruxandra Cesereanu:
Ținutul Celălalt a fost prima carte finalizată, chiar dacă în paralel a fost scris, la un moment dat, și Celălalt Ținut Celălalt (ca manuscris alternativ de poezie, adică manuscris de sertar – căci nu va fi publicat niciodată, exact acesta este rostul lui). Romanul fantasy Dincolo de Ținutul Celălalt s-a născut după ce am încheiat Ținutul Celălalt s-a ivit dintr-o provocare orgolioasă. Lautréamont a scris Cânturile lui Maldoror ca pe o carte neagră, a infernului; dar declarase în fișele și notițele sale că intenționa să scrie, alternativ și compensatoriu, o carte a paradisului. Nu a mai apucat să o facă, întrucât a murit prematur. Mi-aduc aminte că, la un moment dat, pe când scriam cu Marius la Ținutul Celălalt și încercam să pricepem noi înșine spaimele contrapunctice și adânci ale copilăriei pe care le conținea major cartea noastră de poezie, ne-am chestionat dacă nu ar fi timpul să scriem și o carte întru totul hâtră, care să nu mai conțină nimic infernal și care să le prilejuiască lui Spuki și Lolo o călătorie năstrușnică în jurul lumii.
Marius Conkan:
Am început cu poezia, fiindcă eu sunt poet și pe vremea aceea (la 20 de ani cât aveam când am început să scriem la Ținutul Celălalt) nu-mi puneam problema că voi scrie vreodată proză. De fapt, nici acum nu-mi pun această problemă, chiar dacă împreună cu Ruxandra Cesereanu am scris și un roman fantasy.
4. Umberto Eco vorbeste în Lector in fabula despre “lumile posibile”. Ce sunt lumile “alternative” în raport cu cele “posibile”?
Ruxandra Cesereanu:
Pentru mine, lumile alternative sunt o variantă lăuntrică (psihică) de realitate (uneori o numesc infra-realitate, alteori, para-realitate). Dar cred că Marius Conkan poate explica mai "firoscos", căci, de trei ani încoace lucrează proiecte de cercetare (licență, disertație, iar acum și doctorat) pe așa ceva.
Marius Conkan:
Toate lumile alternative sunt posibile, dar nu toate lumile posibile sunt alternative. Posibilitatea lumilor alternative este legată de următorul lucru: în ce măsură o lume imaginară este adecvată cu ceea ce un cititor/autor consideră drept compensatoriu în raport cu lumea în care trăiește?
5. Cine/ce sunt Spuki și Lolo?
Ruxandra Cesereanu:
Cei doi prichindei sunt, firește, materializări ale unui inconștient legat, cum spuneam deja, de fericirile dar mai ales de spaimele copilăriei. Pe de o parte. Pe de altă parte, evident, Spuki și Lolo sunt și niște proiecții ale celor doi autori, care s-au jucat fantezist și demențial scriind destule partituri din întregul proiect Ținutul Celălalt (poezie, proză, spațiu virtual).
Marius Conkan:
Spuki și Lolo sunt, pe rând și împreună, autorii, cititorii, copiii, adulții, bătrânii, morții și viii.
6. Avem un public pregătit pentru “Ținutul Celălalt”, un ținut mental?
Ruxandra Cesereanu:
Oricine gustă Alisele lui Lewis Carroll, Peter Pan și Wendy de J. M. Barrie, Micul Prinț de Antoine de Saint-Exupéry, Cronicile din Narnia de C. S. Lewis, Povestea fără sfârșit de Michael Ende – poate afla în Ținutul Celălalt un The Otherland al mileniului trei. Așa nădăjduim cei doi autori (dar dacă este într-adevăr așa doar cititorii pot spune).
Marius Conkan:
Întotdeauna a existat un public pregătit să citească și să asculte povești, dar nu întotdeauna poveștile au fost pe măsura așteptării publicului. Era nevoie și de un ținut al nostru, autohton, chiar dacă până la urmă Ținutul Celălalt… se globalizează.
7. E o întreagă lume nouă în această carte. Nu v-ați gândit la un dicționar al “Ținutului Celălalt”?
Ruxandra Cesereanu:
Cred că Marius a avut la un moment dat ideea vagă a unui astfel de dicționar, dar am abandonat-o amândoi dintr-un soi de comoditate auctorială (deja proiectul avea multe componente – poezie, manuscris alternativ de poezie, proză, spațiu virtual; ne gândisem la un moment dat inclusiv la benzi desenate cu Ținutul Celălalt sau chiar la un joc pe computer; apoi nu știam nici noi exact cât de amplu sau redus ar fi fost respectivul dicționar). Întrebarea de acum este, însă, mai mult decât binevenită întrucât ne mobilizează empatic. Pe blogul www.tinutulcelalalt.blogspot.com am putea realiza chiar acest dicționar, de ce nu? Mulțumim pentru sugestie și imbold.
Marius Conkan:
Ar fi interesant un dicționar cu personaje și locuri din Ținutul Celălalt, care să ajute cititorul în călătoria sa prin această "lume nouă". Din câte îmi amintesc, un asemenea dicționar a fost întocmit pentru Cronicile din Narnia, de C. S. Lewis.
8. Care este povestea celor cinci papyrusuri?
Ruxandra Cesereanu:
Împărțirea manuscrisului Ținutul Celălalt în cinci papyrusuri a survenit doar la șlefuirea finală a cărții (înainte să propunem textul definitivat la editură). Recitind cu lupa manuscrisul și corectându-l, am decis împreună să nu lăsăm poemele-capitole din carte să plutească aleatoriu unul după altul (în șir ori în șnur), ci să le grupăm pe papyrusuri, în funcție de liantul dintre poeme și partituri și în funcție de temă.
Marius Conkan:
Ținutul Celălalt conține și o dimensiune mitică (e vorba de o mitologie inventată, referitoare la zeul Olikups, la zeița Pandișpan etc.) – de aceea, pe lângă explicația oferită de Ruxandra Cesereanu, mai spun că împărțirea în cinci papyrusuri a cărții face trimitere la o lume arhetipală, o lume-palimpsest, care a supraviețuit timpului, prin parcurgerea mai multor stadii imaginare, de la cele mitice, la cele de resemantizare a unor narațiuni fantasy.
9. Cum a fost experiența acestui proiect scris în doi?
Ruxandra Cesereanu:
Provocarea noastră, a celor doi autori ai Ținutului Celălalt, a fost legată nu doar de transgresarea limitelor limbajului poetic, ci și de găsirea unei soluții pentru a reda o gândire de tip Down, prin mintea unor prichindei. Cuvintele, limbajul erau una, gândirea era, însă, ceva chiar mai greu de izbutit. Cum puteam să redăm așa ceva, să sugerăm rupturile de sens în mintea unor copilași? Acestea au fost neliniștile noastre esențiale și de aici a și venit provocarea majoră. Firește, am avut la îndemână câteva mostre de texte reale (deși foarte puține, vreo cinci pagini, nu mai mult) ale unor astfel de copilași, astfel încât să încercăm să pricepem, lingvistic și stilistic vorbind, măcar un minim mecanism al felului în care noi înșine să producem poemul ca atare. Pentru mine Ținutul Celălalt este/a fost o experiență teribilă și iluminatoare. Ce știu sigur este că, după Submarinul iertat scris cu Andrei Codrescu și mai ales, după proiectul Ținutul Celălalt, concretizat cu Marius Conkan, experiențele mele limită la două mâini (sau la patru mâini, cum îmi place să spun) s-au încheiat. Am experimentat poetic tot ce era posibil și imposibil.
Marius Conkan:
Extatică, fiindcă îmi scriam aproape electrizat partiturile, întemeietoare de lumi compensatorii (întrucât a presupus o călătorie până la capătul imaginației fiecăruia dintre cei doi autori), și minunată (cum ar spune Lewis Carroll care constituie, în viziunea mea, matricea acestui gen de literatură).
vineri, 18 noiembrie 2011
nu vă faceți grigi
miercuri, 9 noiembrie 2011
kalahari
duminică, 23 octombrie 2011
spuki şi lolo
spuki şi lolo se joacă de-a v-aţi ascunselea
spuki e un băiat cu pistrui nu primeşte niciodată bomboane
lolo e o fetiţă cu oase de plastic
am văzut asta când şi-a dat jos rochiţa
lolo scoate limba spuki scoate limba
lolo şi spuki se trag de păr
nu m-am certat cu lolo decât puţin
când eu credeam că-n frigider locuieşte moartea
şi ea că moş crăciun coboară pe furtunul de la aragaz
tanti nu e întreagă la minte
ciorbiţa ei are gust de lămâie
de hubba bubba mentolată pe care-o lipesc de codiţele lui lolo
prietena mea ştie număra până la zece
cunoaşte toate camerele din orfelinat
eu nu am intrat decât acolo unde nu era baubau
lolo m-a chemat într-o zi să ne jucăm şşt
cu ăla care mănâncă păr
tanti e spionul lui baubau şi îmi leagă mâinile cu sfoară
spuki e un băiat cuminte lolo o fetiţă rea
spuki nu răspunde urât decât îngerilor din tomberoane
nu rupe gâtul păpuşilor decât dacă acestea au părinţi
nu deschide frigiderul pentru că moartea locuieşte acolo
cu vreo câţiva bărbaţi
lolo a deschis frigiderul
bărbaţii i-au dat multe-multe bomboane
ea repară gâtul păpuşilor
ea iubeşte îngerii din tomberoane
deşi aceştia o pun să le spele ciorapii
am fost fericit când am zărit prima oară pistruii mamei
pe mama doamne-doamne a luat-o cu el într-un automobil din cer
aşa mi-a spus tanti dar eu ştiu că mama
s-a căsătorit cu un pilot de avioane
ea călătoreşte deasupra orfelinatului
şi-i aruncă lui lolo bomboane iar mie animăluţe de pluş
care mă-nvaţă tatăl nostru şi-o groază de înjurături
mă-nvaţă cum o bicicletă se transformă în cal
cum îi pot pune piedică lui lolo astfel încât să cadă în cap
tanti mă îmbracă uneori în fetiţă îmi pune cercei
mă încalţă cu pantofiori spuki eşti cea mai frumoasă fetiţă
vei deveni star de cinema sau şofer de taxi
vei dansa pentru motocicliştii proaspăt ieşiţi de la nebuni
e vremea să ne plimbăm cu tanti
să culegem dopuri de bere şi gângănii parfumate
să ne jucăm de-a v-aţi ascunselea
spuki nu ţi se pare că tanti e neagră
mestecă păr şi are păr pe mâini şi picioare
zece nouă opt şapte moartea se unge cu lapte
pui de ştiurc lolo pui de ştiurc spuki
a venit timpul să păpăm de amiază
la orfelinat s-au descoperit obiecte neidentificate
periuţe de dinţi capace alifii
sunt sigur că moartea va ieşi cândva din frigider
atunci va fi mare sărbătoare
vom dichisi pereţii orfelinatului cu baloane şi jucării
vom purta hăinuţe colorate
tanti şi moartea vor sta la taclale
eu şi lolo ne vom arunca în bazinul din curte
spuki i-un băiat cu pistrui nu primeşte niciodată bomboane
dar eu sunt destul de fericită
prima oară l-am zărit pe tati cu mustaţă
decojind o portocală pentru asistentele de serviciu
pe tati doamne-doamne l-a trimis într-o ţară să culeagă măsline
când se va întoarce îmi va cumpăra o păpuşă barbie ca în desenele animate
uau uite-l pe spuki şi-a pictat mustăţi cu carioca
va fi domnişorul meu de onoare când mă voi mărita
baubau îmi zice mereu că am oase de plastic
şşt l-am văzut pe moş crăciun coborând pe furtunul de la aragaz
era foarte slab îmbrăcat în negru
mi-a dăruit un pachet de ţigări
le fumez cu spuki în spatele orfelinatului
dacă nu întâlnesc alţi băieţei mă voi mărita cu omul lui barbie
voi fi acuzată de adulter
aşa vorbeşte tanti câteodată nici măcar spuki n-o înţelege
deşi creierul lui e cusut cu vată
şşt am deschis frigiderul într-o zi
şi câţiva bărbaţi mi-au arătat moartea
ea a fost nepoliticoasă m-a pus să-i fac manichiura
după aceea bărbaţii mi-au dat o trusă de machiaj
pe care spuki mi-a furat-o când eu săpam în pereţi
luna avea capul din crengi şi frunze
făcea pic-pic peste orfelinat
moş crăciun cu mustăţi de cretă cobora pe furtunul de la aragaz
în frigider erau cuburi negre de gheaţă
asta visă lolo în dimineaţa aceea
nu o chema lolo dar aşa îşi zicea ca să creadă tanti
că e păpuşă chiar dacă o păpuşă cheală
într-o zi la bucătărie spuki îi tăiase codiţele
cu o foarfecă de grădină
apoi îi făcuse cunună de mireasă-n vitrină
lo-lo-la-la dansa fetiţa tunsă scurt acum
şi se juca şşt cu spuki
nu sunt deloc fetiţă rea
aş mânca o săptămână întreagă numai bomboane
nu sunt deloc fetiţă rea
şi nu vreau să vină baubau
îngerii îi zgârii doar pe-ntuneric ca să-mi fie cald
doamne-doamne nu spune nimic
doamne-doamne stă ascuns în frigider şi e rece
cineva mănâncă păr
lui spuki i se face frică şi plânge
mă mărit cu el îi dau bomboane
îi arăt gândaci pe care îi transform în cai
îi dau pantofiorii mei cu sclipici
îi jur că va ajunge star de cinema
tanti ne pune să mâncăm supă de varză şi pilaf
tanti ne pune să visăm numai ce vrea ea
tanti are gust de portocală stricată fumează
în buzunar ascunde o muzicuţă cântă la ea
doar când e supărată fiindcă a bătut-o baubau
eu sunt lolo fetiţa vreau să mă-mprietenesc cu baubau
ca să nu-l mai sperie ziua şi noaptea pe spuki
baubau e mai mare ca mine
are pantaloni curea şi mâini grele
baubau face pereţii să se mişte când strigă
baubau vrea să-l sperie de moarte pe spuki
baubau nu vrea să-l lase să doarmă
lo-lo-la-la vreau să-ţi cânt baubau aşa
deodată cu ploaia şi curcubeul
din frigider să crească iarbă înaltă şi soare din becuri aprinse
în frigider să fie cald
să ne putem ascunde acolo
când tanti e supărată baubau strigă pereţii se mişcă
luna avea capul din crengi şi frunze din care curgea pic-pic
salivă de copii fără mamă şi tată
luna avea mâini subţiri şi unghii cu ojă violet
ea îmi dădea jos rochiţa udă de frică
şi o punea la uscat pe o frânghie-n cer
asta avea să viseze lolo în alţi zori căzuţi din nori
când spuki stătea în cap ca o lumânare
ca să-i arate tălpile lui doamne-doamne
şi să o facă pe ea să creadă că-i un copac cu păsări de hârtie
lolo scoate limba de pisică la spuki
spuki scoate limba de pisoi înapoi
tanti le dă să bea lapte ars
baubau e plecat în oraş
la orfelinat e linişte şi pace
chiar dacă nu cântă nimeni
şi nimeni nu plânge
poştaşul n-a adus astăzi nicio scrisoare
a venit doar un grădinar din vecini
să tundă iarba din frigider
şi să ducă gunoaiele
baubau e plecat în oraş
să cumpere lucruri pentru orfelinat
lo-lo-la-la spuki vrea să cânte aşa
când tanti îl îmbracă în rochiţa uscată de lună
îi pune mărgele inele brăţări
spuki e lolo nu-i lolo e spuki fetiţă băiat fetiţă
mi-e foame ţi-e frică vrem cioco
baubau e pe drumul spre casă
are dinţi negri părul de vată fumează
şşt a venit doamne-doamne
să ne întrebe ce facem
spuki spune-i cine eşti tu
un băieţel cu urechi de carton şi sclipici-licurici
iar eu sunt lolo fetiţa
dar aş vrea să fiu şopârliţa
să stau sub pământ într-o casă mică din ciocolată
să mă mişc repede de la nord spre sud
dacă m-aş mărita cu spuki
l-aş lăsa şi pe el să vină acolo când e lumină
niciodată noaptea când luna îmi spune poveşti de-ale ei
i-aş da să mănânce felii de pâine unse cu miere
a venit doamne-doamne
să ne întrebe ce facem
nu am răcit nu ne dor dinţii
nu am făcut varicelă
pe spuki îl doare rău capul de la baubau
doamne-doamne îi pune o compresă
şi spuki adoarme cu mentă în gură
eu îi cânt la ureche lo-lo-la-la
spuki tu eşti chiar păpuşa mea
să mă tunzi oricând vei vrea
îţi voi da rochiţa mea
nu muri rămâi aici
floare de
nu
mă
uita