anavaza
am călătorit spre deşerturi cu iarbă până la brâu. în frica mea se năştea un leopard străin. mucegai şi arsură aceasta să fie rostirea nestatornică. şi barba mea mângâiat-a până şi soarele din pântecul şerpilor. am întemeiat oraşul peste rochiile împunse cu paftale. oh voi atotputernici călăreţi ai păpădiilor care vă hrăniţi cu greieri. oh gleznele voastre cu păr de capră şi brăţări cu zimţi. noaptea mă-mbăiam într-o mlaştină cu aligatori de săpun. limbile lor s-au lipit de mine ca nişte alge. mă-nduplec să calc pe o frânghie de cal deşi anavaza îmi este ibovnică. din palmier îmi fac un coif de marinar ca să înot printre licurici. oh împărăţie a viermilor de mătase anavaza ronţăitoarea îşi va vopsi sprâncenele cu cerneală galbenă. leopardul străin şi-a devorat puii apoi s-a împerecheat c-o ursitoare. mâine vom spăla coturnii croitoreselor. vom aluneca prin pâlnia preoteasă până în ţinutul celălalt. nu-mi alungaţi beţia ci pictaţi-mă spuki şi lolo. ţinut al lânei roşii prorocesc străvezimea leopardului adăpostit dincolo. după-amiaza obloanele vor sângera aur peste părul persului.
replica virtuală a unui roman-poem (scris de Ruxandra Cesereanu și Marius Conkan) despre un băiețel și o fetiță, Spuki și Lolo, care construiesc la nesfârșit lumi compensatorii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu