- Lolo, oare de ce bufniţele sunt albe?
- Spuki, bufnițele-s albe, fiindcă nu e noapte niciodată!
- Oare simolimul lui felinar e bufniţar?
- Bufnițar e un solomonar de buzunar.
- Bufniţă cu papion, cu marsupiu, cu neon, bufniţă în avion, legănate-n
semilună, bufniţele se adună!
- Dixit trickster!
Lolo fu atinsă pe-o aripă
de neostoita gripă,
își bea ceaiul și tiptil
doarme dusă în Empir.
Căluțul de lemn visat e de Spuki-n ascuns,
palatul cartonat merge pe roate ca un trenuleț uns.
Am mai spus-o cândva dinadins :
Cine pe cine visează și cine-i visat
în imperiul somnului glazurat?
Alisa doarme și ea lângă Lolo
când acolo nu e alt dincolo
decât locul de zăpadă și jar
pe care Olikups l-a prefăcut în
zar.
Dar oare zarurile nu se joacă singure-n tavan
acolo unde Doamne-Doamne stă ghemuit după un paravan
care se sfarmă doar când Alisa îi saltă pe umeri pe copilași
ca să zboare cu ei în nimeni-nu-știe-care-sălaș.
Nu se știe când și nu se știe unde
poștașul pe Spuki și Lolo îi tunde
folosind în loc de foarfecă un zar
șlefuit pe-o frunză de arțar.
Dacă-ntr-adevăr e loc de joacă
în mansarda și bazinul care seacă,
de ce, Doamne-Doamne, Mal Arme
n-a făcut din zaruri scripete?
Scripetele-i aici-și-acum, dincolo de fum
locul de joacă s-a găsit singur pe sine într-un computer
de scrum.
Prichindeii tocmai se hârjonesc și o fac pe Alisa
să chicotească,
mansarda plutește, se-nclină și-apoi foșnește ca o
broască țestoasă cu mască.
Iar noaptea peste lume stelele rânjite își demască.
Se prea poate ca magia să nu fie astfel numai rostopască.
Cu rostopasca trebuie să mai negociem mâine-poimâine un micro-poem
de vrem să meta-parastratificăm și să ne ultra-sanctificăm. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu