INTERVIU PENTRU ȘI ÎN SUPLIMENTUL DE CULTURĂ

1. De unde ideea unui proiect despre lumi alternative?

Ruxandra Cesereanu:

La atelierul de scriere creatoare pe poezie din 2007 pe care l-am ținut în cadrul Phantasma, Centrul de Cercetare a Imaginarului din Cluj, la final, le-am propus participanților (vreo zece studenți) să scriem laolaltă un poem de tip cadavre exquis, iar acest poem s-a numit Copilul cu sindromul Down. Nu a ieșit prea grozav, deși avea câteva fragmente interesante. Nemulțumită că respectivul cadavre exquis n-a izbutit, i-am propus celui mai bun finalist al atelierului de poezie, Marius Conkan, să scriem împreună un poem pe aceeași temă – și așa am obținut poemul Ieșirea. Pe muzică de fanfară și acordeon, un text mult mai creditabil valoric decât Copilul cu sindromul Down. Apoi, în 2008 am inițiat un atelier de scriere creatoare în proză (ținut tot în cadrul Phantasma); la sfârșitul unuia dintre ateliere am început să discut cu Marius despre posibilitatea unui nou poem scris la două mâini, dar mult mai amplu și pe o temă anume: copilăria. Marius Conkan fusese cel mai bun finalist al atelierului meu de poezie și scria el însuși o poezie (de sine stătătoare) pe care o creditam estetic, prin urmare la el mă gândisem, în principiu, pentru ceea ce avea să devină un al doilea experiment-limită, după Submarinul iertat pe care îl scrisesem cu Andrei Codrescu (poet cunoscut și recunoscut, având practica exemplară a poeziei americane). Voiam acum să scriu cu un poet mult mai tânăr decât mine, care să nu fie plasat din start într-un canon poetic. Aveam și titlul pentru noul experiment: Ținutul Celălalt. Așa că pornind de la titlul Ținutul Celălalt (care, evident, trimitea și la tărâmul celălalt, din basme, dar care era mai mult decât atât și altceva), i-am vorbit lui Marius despre posibila poveste a doi prichindei, o fetiță și un băiețel (autiști sau bolnavi de sindromul Down - nu am fost deciși de la început) și aflați într-un spațiu anume, un orfelinat. Provocarea noastră era să redăm într-un limbaj “bolnav”, “stâlcit”, toată istoria copilașilor, încălcând limitele limbajului poetic. Fiecare din noi urma să aibă unul din rolurile prichindeilor, iar călătoria din poem avea să se concentreze atât pe paradisul (fericirile), cât și pe infernul (spaimele) copilăriei. În după-amiaza dinainte să începem poemul-pilot, aceasta a fost provocarea care ne-a stimulat pe amândoi: oare vom fi în stare să scriem cu (din, în, prin) mintea și cu (din, în, prin) limba (stâlcită) a unor copilași bolnavi de sindromul Down (sau autiști)? Vom putea face poezie din așa ceva? Vom putea construi o lume coerentă tocmai în/prin incoerența și boala ei? Aceasta a fost originea experimentului.

Marius Conkan:

Mai adaug doar atât -chiar dacă am pornit de la două nume de copii debili, de la un orfelinat și de la un titlu, imaginarul Ținutului Celălalt s-a cristalizat pe parcurs, noi neștiind niciodată ce va urma după o partitură scrisă sau după un poem întreg al cărții.

2. Există o poveste reală de la care ați plecat?

Ruxandra Cesereanu:

Copilăria mea a fost marcată, în vacanțele de iarnă și vară, când ajungeam la Craiova, de figura unei mătuși materne care suferea de sindromul Down. Am putut urmări viața acestei mătuși din tinerețea ei (eu eram copilă pe atunci) până aproape de moartea ei (acum mai bine de un deceniu). Nu am folosit deloc personajul mătușii mele în Ținutul Celălalt, dar sunt convinsă că inconștientul meu a fost atins de și umplut cu imaginea (chipul) și viața acestei mătuși. Când eram fetiță mă miram de retardarea ei, pe care nu o pricepeam nicium; mai târziu, crescând și explicându-mi-se în familie despre ce este vorba, m-am obișnuit cu acest handicap al mătușii mele. Am avut, însă, prilejul să zăresc adolescenți bolnavi de sindromul Down pe vremea când eram studentă, iar drumul meu spre facultate trecea prin fața unui așa-numit Laborator de Sănătate Mintală (numit astfel pe vremea comunismului). Uneori, când eram în treacăt prin fața Laboratorului, zăream figurile unor adolescenți suferind de sindromul Down! Eram curioasă și tulburată de aceste figure pe care le-am tot zărit vreme de patru ani, cât au durat studiile mele.

Marius Conkan:

La începutul cărții am recreat anumite spaime ale copilăriei (era un joc numit omul negru, personaj de care toți copiii sunt înfricoșați) – pe parcurs, însă, aceste spaime au început să devină generice, un soi de pattern-uri ale copilăriei.

3. Înțeleg că este vorba de o trilogie. De ce ați început cu poezia?

Ruxandra Cesereanu:

Ținutul Celălalt a fost prima carte finalizată, chiar dacă în paralel a fost scris, la un moment dat, și Celălalt Ținut Celălalt (ca manuscris alternativ de poezie, adică manuscris de sertar – căci nu va fi publicat niciodată, exact acesta este rostul lui). Romanul fantasy Dincolo de Ținutul Celălalt s-a născut după ce am încheiat Ținutul Celălalt s-a ivit dintr-o provocare orgolioasă. Lautréamont a scris Cânturile lui Maldoror ca pe o carte neagră, a infernului; dar declarase în fișele și notițele sale că intenționa să scrie, alternativ și compensatoriu, o carte a paradisului. Nu a mai apucat să o facă, întrucât a murit prematur. Mi-aduc aminte că, la un moment dat, pe când scriam cu Marius la Ținutul Celălalt și încercam să pricepem noi înșine spaimele contrapunctice și adânci ale copilăriei pe care le conținea major cartea noastră de poezie, ne-am chestionat dacă nu ar fi timpul să scriem și o carte întru totul hâtră, care să nu mai conțină nimic infernal și care să le prilejuiască lui Spuki și Lolo o călătorie năstrușnică în jurul lumii.

Marius Conkan:

Am început cu poezia, fiindcă eu sunt poet și pe vremea aceea (la 20 de ani cât aveam când am început să scriem la Ținutul Celălalt) nu-mi puneam problema că voi scrie vreodată proză. De fapt, nici acum nu-mi pun această problemă, chiar dacă împreună cu Ruxandra Cesereanu am scris și un roman fantasy.

4. Umberto Eco vorbeste în Lector in fabula despre “lumile posibile”. Ce sunt lumile “alternative” în raport cu cele “posibile”?

Ruxandra Cesereanu:

Pentru mine, lumile alternative sunt o variantă lăuntrică (psihică) de realitate (uneori o numesc infra-realitate, alteori, para-realitate). Dar cred că Marius Conkan poate explica mai "firoscos", căci, de trei ani încoace lucrează proiecte de cercetare (licență, disertație, iar acum și doctorat) pe așa ceva.

Marius Conkan:

Toate lumile alternative sunt posibile, dar nu toate lumile posibile sunt alternative. Posibilitatea lumilor alternative este legată de următorul lucru: în ce măsură o lume imaginară este adecvată cu ceea ce un cititor/autor consideră drept compensatoriu în raport cu lumea în care trăiește?

5. Cine/ce sunt Spuki și Lolo?

Ruxandra Cesereanu:

Cei doi prichindei sunt, firește, materializări ale unui inconștient legat, cum spuneam deja, de fericirile dar mai ales de spaimele copilăriei. Pe de o parte. Pe de altă parte, evident, Spuki și Lolo sunt și niște proiecții ale celor doi autori, care s-au jucat fantezist și demențial scriind destule partituri din întregul proiect Ținutul Celălalt (poezie, proză, spațiu virtual).

Marius Conkan:

Spuki și Lolo sunt, pe rând și împreună, autorii, cititorii, copiii, adulții, bătrânii, morții și viii.

6. Avem un public pregătit pentru “Ținutul Celălalt”, un ținut mental?

Ruxandra Cesereanu:

Oricine gustă Alisele lui Lewis Carroll, Peter Pan și Wendy de J. M. Barrie, Micul Prinț de Antoine de Saint-Exupéry, Cronicile din Narnia de C. S. Lewis, Povestea fără sfârșit de Michael Ende – poate afla în Ținutul Celălalt un The Otherland al mileniului trei. Așa nădăjduim cei doi autori (dar dacă este într-adevăr așa doar cititorii pot spune).

Marius Conkan:

Întotdeauna a existat un public pregătit să citească și să asculte povești, dar nu întotdeauna poveștile au fost pe măsura așteptării publicului. Era nevoie și de un ținut al nostru, autohton, chiar dacă până la urmă Ținutul Celălalt… se globalizează.

7. E o întreagă lume nouă în această carte. Nu v-ați gândit la un dicționar al “Ținutului Celălalt”?

Ruxandra Cesereanu:

Cred că Marius a avut la un moment dat ideea vagă a unui astfel de dicționar, dar am abandonat-o amândoi dintr-un soi de comoditate auctorială (deja proiectul avea multe componente – poezie, manuscris alternativ de poezie, proză, spațiu virtual; ne gândisem la un moment dat inclusiv la benzi desenate cu Ținutul Celălalt sau chiar la un joc pe computer; apoi nu știam nici noi exact cât de amplu sau redus ar fi fost respectivul dicționar). Întrebarea de acum este, însă, mai mult decât binevenită întrucât ne mobilizează empatic. Pe blogul www.tinutulcelalalt.blogspot.com am putea realiza chiar acest dicționar, de ce nu? Mulțumim pentru sugestie și imbold.

Marius Conkan:

Ar fi interesant un dicționar cu personaje și locuri din Ținutul Celălalt, care să ajute cititorul în călătoria sa prin această "lume nouă". Din câte îmi amintesc, un asemenea dicționar a fost întocmit pentru Cronicile din Narnia, de C. S. Lewis.

8. Care este povestea celor cinci papyrusuri?

Ruxandra Cesereanu:

Împărțirea manuscrisului Ținutul Celălalt în cinci papyrusuri a survenit doar la șlefuirea finală a cărții (înainte să propunem textul definitivat la editură). Recitind cu lupa manuscrisul și corectându-l, am decis împreună să nu lăsăm poemele-capitole din carte să plutească aleatoriu unul după altul (în șir ori în șnur), ci să le grupăm pe papyrusuri, în funcție de liantul dintre poeme și partituri și în funcție de temă.

Marius Conkan:

Ținutul Celălalt conține și o dimensiune mitică (e vorba de o mitologie inventată, referitoare la zeul Olikups, la zeița Pandișpan etc.) – de aceea, pe lângă explicația oferită de Ruxandra Cesereanu, mai spun că împărțirea în cinci papyrusuri a cărții face trimitere la o lume arhetipală, o lume-palimpsest, care a supraviețuit timpului, prin parcurgerea mai multor stadii imaginare, de la cele mitice, la cele de resemantizare a unor narațiuni fantasy.

9. Cum a fost experiența acestui proiect scris în doi?

Ruxandra Cesereanu:

Provocarea noastră, a celor doi autori ai Ținutului Celălalt, a fost legată nu doar de transgresarea limitelor limbajului poetic, ci și de găsirea unei soluții pentru a reda o gândire de tip Down, prin mintea unor prichindei. Cuvintele, limbajul erau una, gândirea era, însă, ceva chiar mai greu de izbutit. Cum puteam să redăm așa ceva, să sugerăm rupturile de sens în mintea unor copilași? Acestea au fost neliniștile noastre esențiale și de aici a și venit provocarea majoră. Firește, am avut la îndemână câteva mostre de texte reale (deși foarte puține, vreo cinci pagini, nu mai mult) ale unor astfel de copilași, astfel încât să încercăm să pricepem, lingvistic și stilistic vorbind, măcar un minim mecanism al felului în care noi înșine să producem poemul ca atare. Pentru mine Ținutul Celălalt este/a fost o experiență teribilă și iluminatoare. Ce știu sigur este că, după Submarinul iertat scris cu Andrei Codrescu și mai ales, după proiectul Ținutul Celălalt, concretizat cu Marius Conkan, experiențele mele limită la două mâini (sau la patru mâini, cum îmi place să spun) s-au încheiat. Am experimentat poetic tot ce era posibil și imposibil.

Marius Conkan:

Extatică, fiindcă îmi scriam aproape electrizat partiturile, întemeietoare de lumi compensatorii (întrucât a presupus o călătorie până la capătul imaginației fiecăruia dintre cei doi autori), și minunată (cum ar spune Lewis Carroll care constituie, în viziunea mea, matricea acestui gen de literatură).