nu vă faceți grigi

Provocarea noastră, a celor doi autori ai Ținutului Celălalt, a fost legată nu doar de transgresarea limitelor limbajului poetic, ci și de găsirea unei soluții pentru a reda o gândire de tip Down, prin mintea unor prichindei. Cuvintele, limbajul erau una, gândirea era, însă, ceva chiar mai greu de izbutit. Cum puteam să redăm așa ceva, să sugerăm rupturile de sens în mintea unor copilași? Acestea au fost neliniștile noastre esențiale și de aici a și venit provocarea majoră. Firește, am avut la îndemână câteva mostre de texte reale (deși foarte puține) ale unor astfel de copilași, astfel încât să încercăm să pricepem, lingvistic și stilistic vorbind, măcar un minim mecanism al felului în care noi înșine să producem poemul ca atare.

în magazie e întuneric lolo mi-e teamă

îngerii au ochii din nasturi şi sforăie

un marinar şchiop în dulap

prinde fetiţele prefăcute-n rochiţe

ferestrele-s din zahăr ars pentru totdeauna

n-ai să găseşti lolo printre jucării nici luna

nici lamele de ras ale lui tati

baubau nu va intra aici niciodată

el se sperie de jucăriile moarte

pe care tu ştii să le repari cel mai bine

nu erau lebede ci omuleţi din desene animate

căutând-o pe mami în magazie

omuleţi care vor să doarmă printre jucării

să-ţi înghită agrafele şi pantofiorii cu sclipici

spuki vei muri de nebunie

lolo vei ajunge-n vis

spuki nu are bani de avion

mami s-a supărat pe el

doar îngropat într-o jucărie

voi putea să-ţi cânt

să mă auzi din depărtare

mâncând pufuleţi şi bucurându-te de soare

doar având inima în pământ

tu mă vei roade ca pe nişte bomboane

vei crede că moartea va veni cu pompoane

lolo moartea miroase a fantome din abecedare

şşt jucăriile au gust de lămâie

de hubba bubba mentolată pe care-o lipesc de codiţele unei păpuşi

lolo se-nchide-n dulap iar eu într-un ciorap

amândoi ne spunem poveşti de demult

george era salvator cel mai bun a văzut o păsărică roz şi george l-a văzut şi a văzut un peşte în apă şi piştişorul muţumeşte că l-a salvat şi se leul cel rău să aproape de familia lui george a văzut nişte frunze şi a dus la familie şi se a tănit cu o femeie fumoasă şi a vut o rochie bastă şi s-au măritat şi pă ună a arătat lumea lui şi a făcut nişte copilaşi o fetiţă un băieţel şi o fată george s-a suit pe un lefant şi s-a tâlnit cu nişte maimuţe şi i-a spus ce cauţi în pădure mă pimb şi s-a uitat la nişte frunze şi lefantul l-a ascultat lefantul s-a dus undeva cu george în o peşteră mică şi s-a tâlnit nişte copilaşi mamă tată şi bunică george s-a dus o case şi s-a dus acolo şi a văzut cerul foarte fumos a văzut şi soarele şi s-a dus la uraş şi a tânit nişte oameni şi era şeful lor şi pă ună el i-a spus la oameni că nu vă faceţi grigi o să vă salvez

după ce lolo şi spuki şi-au spus poveşti

jucăriile moarte au strigat la ei

ne e somn vrem să visăm ciocolată

îngeri atârnaţi de furtun

lolo şi spuki nu au fumat niciodată tutun

doar alte ierburi pe care mami le arunca pe fereastră

lolo în pantalonaşi spuki-n rochie albastră

priveau curcubeul

lolo era lângă mine

cu drăcuşorii din pachetul de ţigări

mami nu poate străbate uscaturi şi mări

nici dacă sufletul ei ar fi din benzină

lolo e fetiţă rea

vrea să fie acadea

cu oase de plastic

mâna stângă de elastic

vrea să mă ştie viu

sufocat în vitrină de baubau

lolo ochii mei străpunşi cu ace

cad peste jucăriile din magazie

piele pe funie ghimpată

trompă de hipopotam şi venin

în magazie nu e doamne-doamne ci baubau

deşi el nu vine aici niciodată

fiindcă nu a mâncat ciocolată

lolo o să ajungă mămică

iar eu tătic şi bunică

amândoi ne vom juca tontoroi

vom zbura pe-un măturoi la doamne-doamne

moartea să nu ne intre în oase

să mănânce cu noi pufuleţi

să-şi prindă-n codiţe scaieţi

să strige tare-tare

că lolo şi spuki sunt cuminţi

nu scot limba jucăriilor moarte

nu lovesc păsările din magazie

nu aruncă după doamne-doamne cu ace de gămălie

lolo şi spuki sunt cuminţi

se spală în fiecare zi pe dinţi

după ce mănâncă pământ şi bomboane

în magazia din care nu vor ieşi niciodată

lolo va fi băiat spuki o fată

se vor juca amândoi tontoroi

cu lebedele-nghesuite-n coşul de gunoi

cu îngerii fără vată în nas

cântând la iarbă şi contrabas

cântece de adormit copii pe vecii