Șase cranii (5)

anavaza   

am călătorit spre deşerturi cu iarbă până la brâu. în frica mea se năştea un leopard străin. mucegai şi arsură aceasta să fie rostirea nestatornică. şi barba mea mângâiat-a până şi soarele din pântecul şerpilor. am întemeiat oraşul peste rochiile împunse cu paftale. oh voi atotputernici călăreţi ai păpădiilor care vă hrăniţi cu greieri. oh gleznele voastre cu păr de capră şi brăţări cu zimţi. noaptea mă-mbăiam într-o mlaştină cu aligatori de săpun. limbile lor s-au lipit de mine ca nişte alge. mă-nduplec să calc pe o frânghie de cal deşi anavaza îmi este ibovnică. din palmier îmi fac un coif de marinar ca să înot printre licurici. oh împărăţie a viermilor de mătase anavaza ronţăitoarea îşi va vopsi sprâncenele cu cerneală galbenă. leopardul străin şi-a devorat puii apoi s-a împerecheat c-o ursitoare. mâine vom spăla coturnii croitoreselor. vom aluneca prin pâlnia preoteasă până în ţinutul celălalt. nu-mi alungaţi beţia ci pictaţi-mă spuki şi lolo. ţinut al lânei roşii prorocesc străvezimea leopardului adăpostit dincolo. după-amiaza obloanele vor sângera aur peste părul persului.

Șase cranii (4)

kaki

kaki cât te iubesc kaki
kaki craniu kaki noapte
şi yo când la râu mi-am ţesut părul
într-o ureche de broască
am muşcat un chiparos
din care nu a curs sânge
luna luna avea mărgele de ţigancă
moartea intră şi iese din orfelinat
ţi-am aruncat un peşte în inimă
am fost dintotdeauna un clopot
carnea mea stătea la fereastră
nici şarpele nici zebra nici catârul
nu au vrut să se joace
iasomia era numele ţigăncii fără glezne
copilăria ei a fost o poveste cu perciuni
sânii cântau ca un cimpoi în fântână
kaki cât te iubesc kaki
m-am suit pe limba unui ceas
visez un cactus aprins între coapsele ei
ţiganca era împăiată în coajă de portocală
mi amor el ángel no tiene piel.

Șase cranii (3)

cușca

şi apoi foca se juca în cercuri de gimnastă
pe când marea era panteră chioară şi algele anghile sfâşiate
atunci sorbind sirop de tuse cântam la muzicuţă despre ulise urecheatul
dă-o-ncolo de treabă sirenelor
căci nimeni ispita nu o sugrumă pe stânci
apoi corăbiile sparte ca nişte pungi de hârtie
ocnaşi marinari vâslind cu furculiţa marea dezumflată
şi zeii zvârcolindu-se ca nişte lipitori
noi suntem sclavii cu miros de piele
toma cel de-al treilea craniu fugărit de o cioară din tărâmul pustiit
apoi ţinut în cuşcă timp de douăzeci şi cinci de zile la sfârşit de război
marsupiu şi-a ţesut într-un pumn de ţărână
fiindcă eu însumi fluierătorul cu barbă zbier în marsupiu cu picioarele-afară
atunci veni sfărâmătoarea şi-mi tăie coastele ca pe nişte lemne
şi jupui aerul cum o rochie de sepie
spartă sepie în noapte când nu vedeam decât cu mască de gaz
şi mă înghionti botul negru al sfărâmătoarei şi ţărâna mi se lipi de nas
aşa încât doar miasma ţinutului celălalt putea-voi s-o simt de-acum înainte.