Șase cranii (3)

cușca

şi apoi foca se juca în cercuri de gimnastă
pe când marea era panteră chioară şi algele anghile sfâşiate
atunci sorbind sirop de tuse cântam la muzicuţă despre ulise urecheatul
dă-o-ncolo de treabă sirenelor
căci nimeni ispita nu o sugrumă pe stânci
apoi corăbiile sparte ca nişte pungi de hârtie
ocnaşi marinari vâslind cu furculiţa marea dezumflată
şi zeii zvârcolindu-se ca nişte lipitori
noi suntem sclavii cu miros de piele
toma cel de-al treilea craniu fugărit de o cioară din tărâmul pustiit
apoi ţinut în cuşcă timp de douăzeci şi cinci de zile la sfârşit de război
marsupiu şi-a ţesut într-un pumn de ţărână
fiindcă eu însumi fluierătorul cu barbă zbier în marsupiu cu picioarele-afară
atunci veni sfărâmătoarea şi-mi tăie coastele ca pe nişte lemne
şi jupui aerul cum o rochie de sepie
spartă sepie în noapte când nu vedeam decât cu mască de gaz
şi mă înghionti botul negru al sfărâmătoarei şi ţărâna mi se lipi de nas
aşa încât doar miasma ţinutului celălalt putea-voi s-o simt de-acum înainte.