hokin

Precizare:

În cartea Ținutul Celălalt există un papyrus alcătuit din poeme-jucărie, numite, pe scurt, jucării. Câteva jucării au fost scrise și după încheierea cărții, chiar dacă ele nu au mai intrat în manuscrisul final. Mai exact, ele au fost scrise, din plăcere pură și spirit hâtru, chiar știindu-se din start că nu vor fi publicate. Iată aici și acum o astfel de jucărie, dar neterminată, adică părăsită, abandonată pe parcurs. Chiar și neterminată, însă, ea tot jucărie este, fiindcă ar putea oricând fi continuată și încheiată.

hokin

(jucărie părăsită)

spuki şi lolo se treziră din visul lor de câteva luni

şi cotrobăiră prin vitrinele din orfelinatul-azil

după universuri prichindele şi rebele

poreclite astfel de un mag invalid pe nume hokin

lolo zări în sipetul lui tanti

două buburuze ciondănindu-se pentru o mărgea

şi fu de părere că doar acele buburuze puteau fi

universurile rebele visate cândva de hokin

în schimb băieţelul cârtitor cum era de obicei

căută mai întâi o lupă de jucărie

şi privi prin aceasta scamele de pe covorul din bucătărie

le ghici felul de-a se naşte şi de-a muri

până când fu convins că o scamă ascunde mai multe universuri-copii

lolo nu se lăsă mai prejos şi găsi în praful de pe vitrine

câteva grăunţe care înfloreau şi se risipeau ca şi când ar fi vii

şi nu-i luă prea mult timp ca să le numească universuri-copii

urmă o gâlceavă de zile mari între scame şi firele de praf

cele din urmă ziceau c-au fost visate de însuşi hokin

pe când scamele credeau de cuviinţă

că doar ele puteau fi numite universuri-copii

fiindcă au locuit dintotdeauna ciorapii lui hokin şi ale lui pălării

aşa încât spuki şi lolo pentru a pune capăt acestei gâlcevi

se hotărâră să călătorească până la magul invalid

care deja bolborosea prin ţevi

hokin avea ciorapi în dungi clonate

și pălării cu panglici bicolorate

hokin avea chiar și un smokin

(nu fructul ci vestita îmbrăcăminte dar fără G la sfârșit

așa încât cetitoriule nu te lăsa păcălit)

hokin nu avea mâna stângă deloc

iar ochiul drept îi paralizase într-un badog de conservă

însă mâna dreaptă avea lipită de degetul mare un cap de rezervă

magul schilod făcea oarecari vrăji într-o mansardă

cu terminațiile în țevile de la subsol

niște pești cu mutre de viespi înotau prin aerul umed

solzii lor foloseau la cântatul harfelor și al violinelor

și la antrenamentul cratițelor de la bucătăria sunătoare

hokin fusese mazilit cândva din imperiul magilor clarvăzători

și devenise invalid din pricina unui război

purtat cu anti-magii de la răsărit

care îi tăiaseră mâna și-l preschimbaseră în ciuntit

dar bucățile lui de trup tăiat nu dispăruseră în uitare

ci se topiseră în văzduhul din marochin și sare

de parcă o mumie din carnea lui ar fi fost păstrată la soare

parfumată și îmbrăcată în foste oscioare

în orice caz hokin știa să se gâlcevească

dar și să se negâlcevească

fiindcă ochii lui aveau pieliță de broască

p. s.

o jucărie părăsită nu înseamnă că nu mai are viață ci doar că viețile ei de jucărie au amorțit. o jucărie uitată înseamnă că ea a fost lăsată într-un ungher de unde nu oricine o poate zări. o jucărie se prăfuiește și se murdărește fiindcă așa se întâmplă cu toate lucrurile pe lumea asta. o jucărie căzută în nepăsare nu-și mai iubește felul de a fi și nici pe ceilalți din pricină că a uitat să facă asta. dar ea poate oricând să învețe să fie din nou jucărie dacă e descântată. cine știe să o cheme pe nume să o facă. și cine nu știe să o cheme pe nume să o facă. iar cine nu știe ce e aceea jucărie să afle acum. o jucărie părăsită e o mărgelușă căzută cu voia ei din șirag.

ravash catre regina din anglicania

În cartea Ținutul Celălalt există un papyrus alcătuit din poeme-jucărie, numite, pe scurt, jucării. Câteva jucării au fost scrise și după încheierea cărții, chiar dacă ele nu au mai intrat în manuscrisul final. Mai exact, ele au fost scrise, din plăcere pură și spirit hâtru, chiar știindu-se din start că nu vor fi publicate. Jucăria care urmează a fost intenționat scrisă fără diacritice.

ravash catre regina din anglicania

(jucarie)

intr-o zi spuki si lolo au zburat spre anglicania

nu aveau la ei decat 5 banuti de aur si-o morisca

vom unge buzele reginei batrane cu frisca

zise spuki privind zapada marii...

daca ramai cu regina batrana te voi da uitarii zise lolo oftand

lolo avea peruca pudrata de papusa nebuna

spuki avea mantie de barbier

anglicania ii privea peste canalul manecii pisicher

chiar daca regina se bucura de venirea lor

de dincolo de dincoace cu dinti de mohor

regina avea maini zbarcite ca o harfista

si pene de colibri cusute pe batista

de atata reginarie se ciobise la creier

regina, regina, ia-ne sub rochia ta magnanima

regina cu par buclat si scurt

regina cu emblema si scut

regina fara rugina divina

primeste-ne in odaile din palatul buckingham

ne-am saturat de ciorbita si de salam

regina, regina, ne jucam sub rochia cusuta de piele

de parc-am fi niste bufoni cu bretele agatate in stele

regina, doar tu ne-ai putea ajuta

sa fim personaje de desene animate

cu perucile noastre pudrate

cu orfelinatul umbros si uitat

regina gaseste-ne un regizor regal

cu coama si coada de cal

regina cu sange maro prin tine alerga ca printr-o gradina

de ce trandafirii sunt morti sub calcaiele noastre?

trandafirii sunt morti in zadar

fiindca nimeni nu are habar

in anglicania nu mai bantuie licurici

doar viespi bondari si furnici

dac-ar fi sa se nasca un spornic magician

atunci spuki si lolo ar vorbi in dialectul anglican

dac-ar fi sa se nasca un tinut celalalt din regatul meu gri

nici caii de gala nici curtezanele-babe n-ar mai muri

n-ar mai muri nimeni si niciodata

fiindca tinutul celalalt are multa ciocolata

iar ciocolata face bine la viata si ucide moartea

regina fii blanda cu noi

magnifica si dansatoare

priveste cu monoclul tinutul celalalt

si-apoi mananca-l ca o adevarata aristocrata

regina din sangele tau nu cresc struguri

pentru orice regina moartea nu e decat o coroana de carne

pentru orice regina moartea e o harta a lumii

si e o prajitura ce doarme in natura

mananca din prajitura regina

mananca-ne si pe noi

dar ia-ne in anglicania piticania

asaza-ne intr-o carte tradusa si suspusa

ca lumea sa afle ca spuki si lolo au inviat din morti

de trei ori fara sa fi fost trasi la sorti

chiar de-as fi gloriana lizbet

n-as putea sa nascocesc un sipet

unde tinutul celalalt sa fie tradus si suspus

pana si gloriana s-a imbolnavit de varicela

darmite eu care-s pe jumatate tembela

of nu fii tembela te imploram

te suplicam si ingenunchem

imbolnaveste-te de visarela onirela fantastrela

dar nu fii tembela regina gloriana

sunt gloriană doar la dinţi si coroană

restul e o invenţie de aristocrat

care s-a scufundat în r...ugină

şi m-a numit pe mine regină

atunci rugina regina de vina

vino cu noi in tinutul celalalt

pe sub rochia ta vom porni la scufundat

vom plonja din anglicania direct la orfelinat

vei face un filmulet cu noi prichindeii

retardati zburliti zgribuliti

regina cu glorie ori fara glorie

cu gloriana ta peruca ne acoperim

fiindca e frig pe-aici si nu vrem sa murim

ehei nici chiar asa pe papirus sunt scrise niste cerinte

daca imi dai jumatate din regat

voi fi in buchisigheim diplomat

daca imi dai un sfert de coroana

iti voi fi la ninsdor dama

cu cine vorbesc eu acum? cu cine calatoresc?

din anglicania in tinutul celalalt nepamantesc!

eu sunt regina sau rugina?

sunt gloriana sau temblicana?

si cine sunteti voi mirositori a usturoi

de parc-ati vrea sa alungati dracu din palat

stiam eu ca-s doar regina in halat

esti o regina cu furnici

noi suntem calatori pacalici

iti place sa ai in pantec o rana

decat sa-ti ingropi a ta coroana

dac-ai fi vrut sa traiesti fara satine si margele

ti-ai fi dat coroana pentr-un tinut de bezele

poate ca da poate ca nu

regina daca sunt nu-nseamna ca n-am fost copila

ori ca nu stiu ce e tinutul celalalt

bezele si acadele am rontait si eu odinioara

pe cand eram un pui de cioara

coroana de-acum e neagra ciufuta

facuta din pene de cioara hirsuta

cu politete tu esti o cioara

dar nu e cioara care omoara

iti dam trei pasi pentru regat

altfel tinutul celalalt fi-va pentru tine uitat

dati-mi trei pasi voi mie eu voua

si-o sa fiu iar copila in palatul cu roua

apoi am sa dansez cat pentru o viata de regina beata

corabia m-asteapta cu voi laolalta

oare voi sti si singura sa ajung in tinut?

fara sa ma incurce bezelebut?

(cititorule lucrul acesta nu-l vei afla acum

ci intr-o alta jucarie-poezioara de fum)

TOTUL N-A FOST DECAT JOC FARA CHIN

REGINA GLORIANA (daca a fost asa ceva)

DOARME INTR-UN SALVAR CU SPIN

asa ca IATA-NE PE TOTI AMIN.

Mic dicționar de termeni explicativi pentru Ținutul Celălalt

Precizare: nu vor fi explicate aici cuvintele scrise invers sau anagramele din cartea Ținutul Celălalt (de pildă: spukilo-olikups, cineva-nivaec-ivacen, hadesedah), nici cuvintele stâlcite ori peltice, specifice vorbirii copiilor. Nu va fi explicată (fiindcă nu este cum) nici limba descântecului de revrăjire din Ținutul Celălalt de la finalul cărții (întrucât este vorba despre o limbă visată). Dar vom încerca să lămurim (atât cât este posibil) câteva cuvinte și lucruri care au fost într-o anumită măsură ininteligibile (intenționat gândite astfel) pentru cititor. Iată-le:

1. TONTOROI – joc inventat de Lolo și Spuki, prin care era exorcizată frica de moarte; acest joc voit confuz consta în diferite sărituri, la întâmplare, în sus și în lateral.

2. MORGLIND – păpușă tenebroasă, corcitură de Morgana și o oglindă neagră, înrudită cu o păpușă voodoo.

3. INCRACRAFRASCIBILĂ – se spune despre o anumită păpușăreasă că este astfel: ceea ce înseamnă că ea era de nesfărâmat din pricina ciorilor care locuiau deasupra odăii sale.

4. CROCROREFRESIBILĂ – se spune despre moarte că este astfel; adică moartea este oricând comestibilă și reconvertibilă.

5. PROTOSEMESIBILĂ – se referă la materia proteică de sibilă.

6. EUGLENOBUZE – se referă la autobuzele în care se găsesc false euglene.

7. MACROSANAFUDE – acestea sunt fructe din Ținutul Celălalt, care au gustul amar al lămâii de culoarea zmeurei.

8. SACRAVILIZATE – se spune despre enciclopedii că sunt astfel; acestea sunt enciclopediile de prăjitură.

9. PULCLIORIBOSENE – este vorba despre sprâncenele îmbârligate din care se pot face codițe de păpuși.

10. BEZECADEA – este vorba despre acadeaua din Ținutul Celălalt, cu gust fărâmicios de bezea.

11. ANGELOCRITICA – este vorba despre comisia oficială care studia reproșurile aduse îngerilor.

12. PLURIETICA – este vorba despre comisia oficială care încerca să rezolve pluralul eticii, fără să ajungă la niciun rezultat.

13. ȚINUTOSCEPTICA – este vorba despre comisia care se ocupa cu inutilitatea existenței fracului în realitate.

14. JUNGLARAR – este vorba despre o junglă arată pe jumătate sau corcită cu muntele Ararat.

15. PLASTOGREFIER – cerul numit astfel este un cer copiat la indigo și cu frizură de grefier.

16. PARAZITOCERI – este vorba despre paraziții intra-jucăuși care visează înălțarea la cer.

17. CIOCOCER – este vorba despre ciocolata fabricată din ceața dulce-acrișoară a norilor sau despre cerul de culoarea și gustul ciocolatei amărui.

ADDENDA

În această Addenda vor fi explicați termenii alisieni (pro Lewis Carroll) inventați în poemul Carusel din Ținutul Celălalt. Ei sunt izolați de lista celorlalți termeni, întrucât sunt intenționat calchiați după stilul autorului Aliselor...

1. A SIMȚITĂIA – înseamnă a tăia cu simțurile ascuțite și crestate la capăt

2. A DESEMUȘCA – înseamnă a mușca îndesat otrăvuri halucinogene

3. A ÎNȚEPĂI – înseamnă a țopăi cu înțepături în creier

4. MORDORMITĂ – este vorba despre somnul-de-moarte în care visul este concentric

5. ORFEDINCOLO – este vorba despre orfelinatul răsturnat în imagine

6. STRĂVEDINCOLO – este vorba despre un arheo-ținut celălalt (sau despre paleoliticul ținutului celălalt)

7. A CESTĂLUI – înseamnă a naște din descântece sticloase

8. ACADVERI – este vorba despre acadeaua cu gust de vară indiană

9. DEBILOIERBOS – înseamnă a avea o coroniță debilă de iarbă pe creștet

10. LAPTEIURIT – înseamnă a fi smintit de laptele din flori

11. A ÎNSPUKIA – înseamnă a fi spuki care e lolo de două ori; o dată dincoace de oglindă, a doua oară dincolo de oglindă

Ţinutul poeziei

de Iulia Iarca Nu tocmai frecvent dăm peste o carte scrisă de doi autori care să fie ireproşabil coerentă. Cu atât mai puţin când vine vorba despre poezie. O astfel de carte este Ţinutul Celălalt, semnată de Ruxandra Cesereanu şi Marius Conkan. Meritul este mai însemnat când este vorba despre doi poeţi aparţinând a două generaţii diferite. Răspunzătoare de această omogenitate fără cusur o bănuiesc a fi, în mare parte, pe Ruxandra Cesereanu, care are experienţa unei alte cărţi „scrise la două mâini” (pentru a o cita pe autoare) împreună cu Andrei Codrescu, Submarinul iertat. Amplul poem, deşi ivit din corespondenţa acesteia cu poetul din Statele Unite, şi-a pierdut contururile autorilor lui. Pe de altă parte, şi contribuţia foarte tânărului Marius Conkan pare a fi, fără îndoială, însemnată. Corpul poeziei Ţinutului celălalt se înrudeşte, pe alocuri tematic, cu poemele din volumul de debut Soporia, publicat în 2009 la Editura Vinea. Revenind la cea mai nouă carte a celor doi poeţi, Ţinutul Celălalt, direcţia de interpretare este subtil ghidată nu mai departe de coperta a patra: „Ţinutul Celălalt (The Otherland) ar putea fi pentru vremurile noastre ceea ce, odinioară, au fost Wonderland, Neverland, ţinutul lui Oz, planeta Micului Prinţ ori Narnia, lumi cu care, de altfel, ţinutul celor doi prichindei interferează.” Aşadar, ştacheta pe care, singur, şi-o ridică volumul de faţă este una foarte ridicată. Desigur, fie numai invocând argumentul călinescian, al nevoii unei limbi universale pentru validarea unei opere de amploare universală, auto-evaluarea de mai sus este puţin prea îndrăzneaţă. Dacă însă o încadrăm în spiritul poznaş- dramatic al cărţii, credibilitatea este, la final, restabilită. Poemul-roman Ţinutul Celălalt este o extraordinară poveste. Universul infantil este explorat până în cele mai fabuloase vise, unde autorii se joacă cu un limbaj foarte divers lexical. Oriunde ai deschide-o, paginile arată ca dintr-o carte pentru copii foarte viu colorată, numai că în locul imaginilor sunt cuvinte. La fel de colorate, la fel de explozive. Despre ce vorbeşte, până la urmă, această poveste neobişnuită? Totul începe cu un soi de rezumat, adevăratul cuprins al cărţii, pentru că, fără glume sau ocolişuri, ceea ce urmează împlineşte întocmai promisiunea de început: „Ţinutul Celălalt/ în care e vorba despre spuki şi lolo, doi copilaşi/ aflaţi la orfelinat, despre o tanti şi un baubau, despre/ doamne-doamne pe care cei doi copilaşi îl caută şi prin/ care zboară un avion de hârtie, despre o călătorie/ dus-întors prin frigider în care se iveşte un poştaş care/ aduce scrisori de nicăieri, despre îngerii cu părul negru,/ despre cum prichindeii visează încrucişat, despre alisa de/ o sută de ani care va fi vindecată, despre cum spuki/ prefăcut în baubau o închide pe lolo în pivniţă şi despre/ cu orfelinatul arde, apoi despre doamne-doamne care e/ schizo-schizo, despre varicelă şi apolodor, despre/ scamatorul nivaec- ţineva, despre o vrăjitorie voodoo şi un/ cal gri, despre aripi şi polonice, despre cum copilaşii ajung/ la creatorii lor şi îi ceartă, despre cum spuki şi lolo sunt/ judecaţi de tribunalul de acadele, despre prosepina/ supraînstelata, care îi duce pe prichindei în hadesedah/ despre o serbare unde sunt invitaţi un poştaş buclucaş şi/ doamnedoamne, despre planeta merlospusoar şi cum s-a/ născut ea cu ajutorul micului prinţ, despre cele două/ morţi şi cele două vise (alpha şi omega), despre o ninsoare/ la orfelinat şi fengşuiala lui tanti, despre cum copilaşii îl/ întâlnesc pe îngerul euthanas, despre cum autorii îşi/ inventează heteronimi, despre jeff care trăieşte în cuptorul/ de la orfelinat, despre nevermorelandia şi îngerul azrael,/ despre o lebădă neagră şi moartă, despre nişte jucării/ cântăreţe, despre aleph şi cum se îmbolnăvesc creatorii,/ despre spuki şi lolo care ajung în kalahari şi în zona/ emoticoanelor, despre o lecţie de poezie, despre/ ambatzada tzua şi misisip, despre cum copilaşii întâlnesc/ o spălătoreasă cu batic negru, despre ecleziastul din/ orleoland pe rue bombon, despre cum la început şi la/ sfârşit a fost olikups, zeul orfelinatului.” Dincolo de tematica viu colorată, muzicalitatea fiecărui poem în parte arată că, în spatele componentei ludice, stă o minuţiozitate riguroasă. Proiectul celor doi autori pare a fi un joc dintre cele mai serioase. Iar rezultatul este impresia cititorului că se află, pe parcursul a 202 pagini, într-un adevărat Ţinut al poeziei

(text apărut în România literară)

Erau odată doi copii: Ținutul Celălalt – lansare la Librarium, Cluj, 29 noiembrie 2011

Erau odată doi copii – Lolo și Spuki. Sunt și-acum. Trăiesc într-un orfelinat și suferă de o boală aflată undeva, la o limită oarecare, între sindromul Down și autism. Teama le este joc, jocul le este teama. Protecția e șubredă, personajele fantastice sar de unde nu te-aștepți, iar aspirațiile copiilor sunt mai degrabă de moarte, decât de viață. Lolo și Spuki sunt cei care își compensează izolarea cu o imaginație liberă, o proiecție a realității, plămădite întocmai pentru a face totul posibil. Asta le dă sensul și asta îi transportă în Ținutul Celălalt. Acolo unde nimic nu-i nedrept, indiferent cât e de strâmb. În Ținutul Celălalt, adus și în fața noastră de Ruxandra Cesereanu și Marius Conkan, cei doi autori care au dat viață personajelor sus-numite și călătoriei lor în versuri.

Volumul de poeme „scris la patru mâini”, lansat la librăria Book Corner Librarium, a stârnit interesul multor clujeni, astfel că numărul participanților a fost mai mare decât la foarte multe astfel de evenimente la care am luat parte. Mult de-a face cu asta a avut probabil și numele Ruxandrei Cesereanu, devenit parcă, încă de la apariția lui pe un afiș, o garanție a calității creației. Alăturarea acesteia, pentru realizarea cărții, cu unul din foștii săi studenți, Marius Conkan, a venit mai natural decât ne-am putea imagina, după cum chiar autorii ne-au împărtășit. După apariția din 2007 a volumului scris în colaborare cu Andrei Codrescu, Submarinul iertat (singura carte pe care Ruxandra a mai „împărțit-o” cu altcineva), „experimentalismul meu nu se terminase, deși cel dintre noi doi am constatat că se epuizase”, după cum declară autoarea. O consecință naturală a fost, de astfel, aceea de a căuta un alt partener de creație, Marius dovedindu-și această calitate mai mult într-o joacă. O joacă care a continuat, ba pe foi date din mână-n mână, ba prin texte trimise pe e-mail, până în punctul în care totul s-a închegat suficient cât nici măcar autorii să nu-și mai poată distinge propriile texte de cele ale partenerului. Partener care, așa cum bine îi stă unei scrieri cu pretenții întemeiate, s-a transformat, pe rând, în prieten și rival, spiritul competitiv fiind una dintre calitățile pe care un lucru făcut cu pasiune le scoate la suprafață.

Invitații celor doi autori, Sanda Cordoș (critic literar), Ion Mureșan (poet), Alex Goldiș (critic literar) au vorbit pe rând despre ceea ce este ori ar trebui să fie Ținutul celălalt. Astfel, în timp ce Sanda Cordoș îl numea „un volum experimental, dar nu un volum de experimente”, considerând, în același timp, că „este o carte cu miză mare, o carte despre moarte”, Ion Mureșan și-a expus propriile păreri, adeseori antitetice celor anterioare, cartea vorbind de această dată despre „un ținut nu al morții, ci al imaginarului, a imaginației dezlănțuite”. Poetul a mizat, în discursul lui, pe umor, pentru cucerirea auditoriului, lucru care a și funcționat din plin, plasând în același timp latura fantastică a volumului și filtrarea mesajului prin imaginația celor doi copii drept principale caracteristici – „Când în fața unui copil de 3 ani se deschide o ușă, acela este pentru el, în sine, un miracol. Când în fața unui copil de 7 ani se deschide o ușă, el își imaginează acolo un balaur, iar așa, deschiderea ușii devine pentru el un miracol. La maturitate, ne bucurăm că încă se mai deschide ușa”. În viziunea Sandei Cordoș, cartea este una puternică, atât din punct de vedere stilistic (aceasta aducând în discuție și ultimul poem al volumului, care este scris într-o limbă diferită, „limba ținutului de dincolo”), „o carte mai serioasă decât ne-am aștepta”, în timp ce poetul Ion Mureșan își concluziona speech-ul cu zâmbetul pe buze, spunând că „este o carte foarte bună, dacă reușești să o citești. Iar asta pentru că îți pune mintea în greaua situație de a se juca. Iar aici, vă spun, apar toți balaurii.”

Cel de-al treilea vorbitor, Alex Goldiș, e un obișnuit al lansărilor de carte din ultima vreme. Deși foarte tânăr, a reușit să își câștige prestigiul de critic literar cu viziune proaspătă, diferită, dar extrem de pertinentă. Acesta a luat în discuție premisele de la care pleacă acest tip de scriere „la patru mâini”, mai ales atunci când un astfel de proiect o include pe Ruxandra Cesereanu, văzută mai degrabă ca o scriitoare egocentrică, cu o personalitate îndreptată spre sine și un tip de creație autoreflexiv. În ciuda acestor prejudecăți, Alex Goldiș o identifică drept o „personalitate dialogală”, lucru care, conform percepției criticului, a și împins-o spre astfel de experimente literare. Spre deosebire, însă, de volumul lansat de aceasta împreună cu Andrei Codrescu, unde vocile personajelor erau clar diferențiate, ba chiar în conflict declarat, în Ținutul celălalt, vocile se unifică, amândoi autorii rămânând fideli aceluiași scop, acelorași condiții, aceleiași călătorii fantastice. Alex Goldiș identifică și el, prin propria-i experiență, caracteristicile definitorii volumului, aici fiind vorba despre paradoxuri. Paradoxul unui paralelism constant, între două universuri, între cele două tărâmuri, „cel fantezist, al copilăriei, și cel atroce, al morții”, care ajung totuși să se împletească, într-un mod profund discrepant. Paralelismul creat între viață și moarte, între aspirațiile prevăzute și cele stârnite, paradoxul născut dintre contextul scrierii și atmosferă. Dincolo de aceste aspecte, după cum criticul remarcă, volumul „nu prezintă discrepanțe stilistice”, în ciuda libertății cu care a fost abordat, în ciuda nenumăratelor tipuri de limbaj utilizate.

În concluzie, vă încurajez să căutați cartea în librării, să o răsfoiți și, de ce nu, să vă îmbogățiți propria bibliotecă cu ea. Nu multe sunt volumele de poezie care apar în ultima vreme, mai ales într-o formă atât de consistentă și, totuși, detaliat gândită. Pot miza pe faptul că Ținutul celălalt și-ar găsi loc în orice casă, mai ales în acelea în care ușile s-au obișnuit să nu mai ascundă niciun miracol.

Ioana Cristina Teodorescu