Ultimul craniu

moloh

am văzut cele mai strălucite coaste ale rubedeniilor mele devastate de molii
    cele care locuiesc în mansarde zidite
    cele care vânează lebede negre ca să-şi injecteze lapte otrăvit
    cele care zboară pe bicicletă prin subterane cu gust de nucă

am văzut frigiderele ca nişte faguri de miere deschizându-se şi închizându-se cu viteza luminii
    cele care-şi tăinuiesc îngerii în cisterne de absint
    cele ce râd la venirea morţii în haine de blană
    cele spânzurate deasupra unui lan de maci

moloh al vietăţilor din bachelită moloh al frunzelor cusute în piele moloh al degetelor tăiate eu sunt al şaselea craniu şi strig într-o pungă ca un profet

spuki şi lolo sunt cu voi în ţinutul orhideelor rimelate
spuki şi lolo sunt cu voi în ţinutul scafandrilor cu frac de cauciuc
spuki şi lolo sunt cu voi în ţinutul bărbilor limpezite cu detergent
eu sunt al şaselea craniu rujat.

Șase cranii (5)

anavaza   

am călătorit spre deşerturi cu iarbă până la brâu. în frica mea se năştea un leopard străin. mucegai şi arsură aceasta să fie rostirea nestatornică. şi barba mea mângâiat-a până şi soarele din pântecul şerpilor. am întemeiat oraşul peste rochiile împunse cu paftale. oh voi atotputernici călăreţi ai păpădiilor care vă hrăniţi cu greieri. oh gleznele voastre cu păr de capră şi brăţări cu zimţi. noaptea mă-mbăiam într-o mlaştină cu aligatori de săpun. limbile lor s-au lipit de mine ca nişte alge. mă-nduplec să calc pe o frânghie de cal deşi anavaza îmi este ibovnică. din palmier îmi fac un coif de marinar ca să înot printre licurici. oh împărăţie a viermilor de mătase anavaza ronţăitoarea îşi va vopsi sprâncenele cu cerneală galbenă. leopardul străin şi-a devorat puii apoi s-a împerecheat c-o ursitoare. mâine vom spăla coturnii croitoreselor. vom aluneca prin pâlnia preoteasă până în ţinutul celălalt. nu-mi alungaţi beţia ci pictaţi-mă spuki şi lolo. ţinut al lânei roşii prorocesc străvezimea leopardului adăpostit dincolo. după-amiaza obloanele vor sângera aur peste părul persului.

Șase cranii (4)

kaki

kaki cât te iubesc kaki
kaki craniu kaki noapte
şi yo când la râu mi-am ţesut părul
într-o ureche de broască
am muşcat un chiparos
din care nu a curs sânge
luna luna avea mărgele de ţigancă
moartea intră şi iese din orfelinat
ţi-am aruncat un peşte în inimă
am fost dintotdeauna un clopot
carnea mea stătea la fereastră
nici şarpele nici zebra nici catârul
nu au vrut să se joace
iasomia era numele ţigăncii fără glezne
copilăria ei a fost o poveste cu perciuni
sânii cântau ca un cimpoi în fântână
kaki cât te iubesc kaki
m-am suit pe limba unui ceas
visez un cactus aprins între coapsele ei
ţiganca era împăiată în coajă de portocală
mi amor el ángel no tiene piel.

Șase cranii (3)

cușca

şi apoi foca se juca în cercuri de gimnastă
pe când marea era panteră chioară şi algele anghile sfâşiate
atunci sorbind sirop de tuse cântam la muzicuţă despre ulise urecheatul
dă-o-ncolo de treabă sirenelor
căci nimeni ispita nu o sugrumă pe stânci
apoi corăbiile sparte ca nişte pungi de hârtie
ocnaşi marinari vâslind cu furculiţa marea dezumflată
şi zeii zvârcolindu-se ca nişte lipitori
noi suntem sclavii cu miros de piele
toma cel de-al treilea craniu fugărit de o cioară din tărâmul pustiit
apoi ţinut în cuşcă timp de douăzeci şi cinci de zile la sfârşit de război
marsupiu şi-a ţesut într-un pumn de ţărână
fiindcă eu însumi fluierătorul cu barbă zbier în marsupiu cu picioarele-afară
atunci veni sfărâmătoarea şi-mi tăie coastele ca pe nişte lemne
şi jupui aerul cum o rochie de sepie
spartă sepie în noapte când nu vedeam decât cu mască de gaz
şi mă înghionti botul negru al sfărâmătoarei şi ţărâna mi se lipi de nas
aşa încât doar miasma ţinutului celălalt putea-voi s-o simt de-acum înainte.

Șase cranii (2)

dinonino


cine dac-aş striga m-ar auzi din ţinutul celălalt?
şi chiar dacă un înger m-ar lua deodată pe umeri şi m-ar arunca
aş pieri înainte să pot rosti a unsprezecea elegie
dar îngerul nu e deloc cumplit
nicicând făptura lui n-a fost un balon de săpun
căci starea de moarte e mereu de prisos
iar viii şi morţii totuna-s pe schiuri
ci pretutindeni îngerii sunt mame cu peruci
râsete râsete cafenelele au nevoie de mine
stele de niciunde simţeau că le pot topi cu limba
nicăieri nemurirea nu era mai sleită ca aici
nu este timpul ca iubind să ne-mbătăm o noapte-ntreagă
îndrăgostiţii nu se pot atinge căci le-am tăiat unghiile
neîndoios înăuntru-i afară şi niciunde nu-i undeva aiurind
el de-abia fumătorul cât era de mahmur
scuipa-va sângele strămoşilor
aceasta chiar aceasta să fie rostirea cea dintâi
când trandafirul e pojghiţă şi văduvie
şi când nicio călugăriţă nu are ceafa de născut
morţii cei pistruiaţi au văzut tânguirile fără sprâncene
îngere ia-i şi culege-i ascunde-i la subsuorile tale
orfelinatul e castelul din dinonino
unde nu mi s-au desfăcut niciodată şireturile.

Șase cranii (1)

în curtea orfelinatului crescuse un baobab cu păsări de hârtie. lolo şi spuki trăgeau cu praştia în acele păsări închipuindu-şi că pocnesc ca nişte castane cu ţepi. într-o zi începură să culeagă păsările de hârtie lovite cu praştia ca să-şi facă din ele ghirlande. până la urmă se plictisiră şi atunci săpară cu unghiile la rădăcina baobabului crezând că acolo vor găsi păsări moarte. după ce săpară o groapă cât să-ncapă amândoi de la rădăcină ţâşniră şase cranii ca nişte mingi de ping-pong. craniile aveau ochelari de soare şi cască de colonialist. ca de obicei copilaşii nu se mirară la vederea intruşilor şi începură să le vorbească. oare ce scamatorii ştiţi să faceţi? fiindcă nu vrem să vă lăsăm să invadaţi orfelinatul. atunci cele şase cranii mârâiră ca nişte pudeli şi îşi arătară măselele de minte. şi noi avem un orfelinat al nostru ziseră ele schimonosindu-se. ce mai tura-vura iată povestea ţinuturilor unde nu se găsesc păsări de hârtie.

mirele bolnav

odinioară dacă-mi amintesc bine în noroi m-am întins. eu sunt negrul. oh vrăjitorilor nu mă ascundeţi în maşina de spălat. cu rănile mi-am pierdut moartea. de fapt mi-am vopsit răni cu pensula morţii. moştenesc de la un măscărici craniul albastru și sunt pângăritor. cri de chat. de sub unghii cresc ferestre prin care nu văd nimic. am venit fără măruntaie din ţinutul ţimerelor pe doamne-doamne l-am aşteptat cu lăcomie. după craniul purtat voi fi socotit din neamul celor scobiţi în oase. în ţinutul meu nu există mântuire fiindcă eu sunt întotdeauna beat. cine să mă cumpere ca să mă expună într-o bibliotecă mincinoasă? mă aflam în faţa unui luptător de sumo care avea în pântec o dansatoare de sârmă. l-am spintecat şi am scos dansatoarea în timp ce ea se învârtea ca un înger idiot. apoi dansatoarea s-a prefăcut în ciclon. fără-ndoială că nu eram un naufragiat ci o pisică plictisită. pielea capului mi-a fost pusă la uscat ca o trufie. pielea capului mi-a fost pusă la uscat în bucătărie. diavolii sunt la ora de ceai. am să dezvălui toate cele ce se ştiu. am fost mirele bolnav şi am somnolat pe acoperişuri. pe craniu mi-am tatuat un trabuc. vedeam un orfelinat în locul unei tutungerii. eram ciclonul cârtiţei şi-am fost topit în ţinutul celălalt de o jivină cu două capete. astfel am ajuns să mă îndrăgostesc de curcubeu.

galaxia de zăpadă

Ruxandra Cesereanu & Marius Conkan

În ziua de 28 ianuarie a anului 7520, anno domini 2012, într-o sticluță de parfum îngropată-n zăpadă, a fost găsit un papyrus scris cu litere mărunte de internet și numit galaxia de zăpadă. Autorii acestui papyrus nu se semnaseră, dar, după analize fosforice și arheologice, ei se dovediră a fi Ruxandra Cesereanu și Marius Conkan, nimeni alții decât creatorii Ținutului Celălalt, zidit în 7517, anno domini 2009. După experimente chimice detaliate, s-a demonstrat faptul că papyrusul galaxia de zăpadă a fost scris tocmai în clipa descoperirii lui, fapt fără precedent în lumea științifică. Papyrusul conține dovezi indubitabile despre existența reală a lumilor cosmice fractalice și a găurilor negre, fiind, în același timp, o evanghelie culeasă cu sârg de cei doi autori de pe țărmul Mării Moarte.

P. S:

Nota cosmologului: Acest manuscris dovedește cu prisosință că găurile negre nu sunt imaginare!

Nota matematicianului: În dimensiunea 7, fractalii din Ținutul Celălalt sunt cristale, dar încă mai lucrez la ecuația care unifică fractalul de cristal.

Nota arheologului: Săpăm, săpăm! Sub tone de pământ vom găsi rămășite ale Ținutului Celălalt!

Nota chimistului: Voi face petiție ca Mercurul Neotrăvit, de valență +3, să fie trecut în Sistemul Periodic. Un pas în plus către Premiul Nobel!

galaxia de zăpadă

într-o zi uitată și nefotografiată lolo se trezi înaintea lui spuki

își lipi fruntea de geam și zări zăpada curgând ca o galaxie inelată

fetița îl lăsă pe spuki să mai doarmă un ceas

cât să nu-i strice visul și zăpada să se aștearnă

peste orfelinatul îmbrăcat în taior de iarnă

apoi numără până la zece și zise gata

spuki dacă nu te trezești te iau cu lopata

te mânjesc pe față cu cremă de pantofi

și îți înfund în urechi coji de cartofi

spuki nu avu de ales și se trezi din visul său

cu un castel uriaș înălțat peste ape

în care nici magissa din altă poveste n-avea voie să intre

băiețelul o ascultă pe lolo poznaș și cuminte

apoi se duseră amândoi în grădina orfelinatului

se sărutară pe nas cât să nu fie păpuși prăfuite de-un veac

mâncară zăpadă și se îmbulgăriră

până când cineva de sus poate chiar doamne-doamne li se arătă în frac

și le spuse c-o voce pițigăiată și plânsă

am rămas fără îngeri faceți ceva nu mă părăsiți

tocmiți din omăt niște îngeri ca să nu mor
și mai ales ca să nu muriți

atunci lolo își sumeți mânecile de la rochiță

deși era îmbrăcată într-o pufoaică țesută cu o linguriță

și rostogoli în zăpadă niște cocoloașe de ziare

tanda-manda șopti ea spuki fă și tu ceva

literele din ziare se topiră în gheața de afară

cocoloașele scoaseră pe gură vălătuci și aburi uituci

lolo luă o greblă din plastic spuki o lopată de elastic

și-mpreună culeseră fulgi de zăpadă unul câte unul

până când umplură câțiva saci desfăcuți la gură

dar fulgii de nea nu stăteau cuminți ci forfoteau

ca într-o înghețată din văzduh ori ca într-un patinoar cu licurici

îngereii ăștia o să pară din sticlă îi susură spuki

din pricina lunecușului își vor rupe capul

ne vom face de rușine în fața lui doamne-doamne

dacă îngereii o să fie morți sau înghețați ca din congelator

mai bine le-am pune părul pe bigudiuri ca la coafor

ca mintea să le fie fierbinte și să le păstreze inima caldă

tanda-manda spuki nu mai elucubra zise lolo

nu elucudelirez ci rațiopekinez ca un fizician zise spuki

lolo se ghiduși atunci cu părul tăiat

îmbracă-mă în zăpadă să fiu omuleț cu ochi de nasturi

fă din subțiorile mele aripi de pitică răzleață

iar apoi unge-te și pe tine cu omăt până la gât

doamne-doamne o să creadă că am mâncat frigoprăjitură

până ni s-au făcut burțile de zgură

lolo am nevoie de-un liniar și de-un făraș

ca să văd de ce îngereii s-au sictirit de-un sălaș

făgăduit în cerul fără paratrăznet

apoi mă-ncumet și cerințelor tale de pitică răsfățată

cu mintea mea de fischigian bag seama că doamne-doamne a greșit

n-a ținut cont de galaxia îngereilor și de dreptul lor la vot

ci s-a lăsat singur singurel sprijinit într-un cot

nu degeaba îngereii au ales o galaxie cu bot

ca să poată spune ce vor și ce pot

cu liniarul îi măsor fruntea lui doamne-doamne când doarme

ca să-l feresc de alifiile lui lucifex și de arme

cu fărașul adun scamele din părul excelenței sale

ca să număr lumile frânte și vii

lumile care se repetă și țentripetă

lumile cu găuri mov în mijloc și alvogrado cu noroc

lumile molare cu gust de hăuri polare

lumile de busuioc pentru poeți gătitori și cu trompetă

ahoe spuki nu mai elucodelira și nu mai teorifripturiza

doar ți-am mai susurat la ureche să ai grijă la streche

tu ai vrea să fii chiar doamne-doamne îngeraș

ca să dirijezi simfonia fizico-matematicoasă a cerului cu ataș

oare trebuie să-ți dau un bobârnac și să-ți fac gaură de dovleac

apoi să te umplu cu vată de zahăr și să te mănânc

poate-așa o să-ți vină țentrifuga înapoi la țentripetă

uite chiar acum îi cânt capului tău de poețel-trompetă

vino-ți în fire scutură-te de tasmagogorii de milioane sute și mii

hai să ne preschimbăm în îngerei cu costume de schi

apoi lunecând pe scobitori și chibrituri să ajungem la doamne-doamne

și să-i spunem adevărul gol-goluț

nu mai există îngerei cu sânge nici îngerei ca în manuale

nici chiar lucifex nu mai e îngerel căzut ca la carte

chiar și el e o jucărie dată pe răzătoare

ia-ți liniarul spuki ia-ți și fărașul și măsoară-ne doar pe noi doi

fiindcă numai noi mai putem să fim îngerei și să jucăm tontoroi

zăpadă pufoasă zăpadă blănoasă fulgi cu lună soare și vânt

fă o alchimivrajă spuki fă-ne îngerei printr-un singur cuvânt

atunci băiețelul închise ochii fără să smucească și să cârtească

întrucât el era singurul cunoscător al cuvântului vindecător

care cândva o salvă și pe alisa metisa de bătrânețe și mere pădurețe

de oglinzi-urzici și lapteiureli de arici

olikups de trei ori olikups răsună în abisul ținutului nins

ca într-un patinoar pentru cântăreții la vioară

care-alunecau pe corzi de iederă fără să piară

olikups de trei ori olikups și zăpada se înfășură în inele

ca o galaxie de panglici visate și răsfirate în nopți albastre

pe când mintea lui lolo simțităia geometria lumilor de sus și de jos

ca un fractal de cristal în vitrină îmbălsămat cu miere de ficus

lolo și spuki spuki și lolo se găseau ei înșiși în centrul galaxiei de zăpadă

bezna plutea deasupra și dedesubtul lor ca o materie fără miros

spukilo de trei ori spukilo aici și dincolo

sfârșit fără margine și margine fără sfârșit

tu ești îngerașul care ar putea fi chiar doamne-doamne

al doilea lucifex cu trup de mercur neotrăvit

spukilocifex îngeraș din crin negru de latex

fie că-i vorba de-abis de vis ori poate numai de încă un manuscris

(celălalt ținut celălalt al celuilalt ținut ajuns la azimut)

cristalul spukilo se preschimbase într-o transfuzie

de alte cristale înlănțuite în acvariul cosmic

lucifexspuk lucifexlol desfăcuți din îngemânare dar și cusuți la loc

peste ei zăpada blănoasă ridicase o boltă

spukilocifex părea acum o păpușă-n capelă

căreia zăpada-i cânta în mijlocul galaxiei cu vitrinele geluite

alchimivraja se săvârși între faguri și peste genuni

până când spukilocifex se răsdesfăcu în petale

iar firidele crescură în aer ca niște temple cu mandale

chiar spukilo era mandala-cochilie din mijlocul zăpezii galactice

aici începeau apele și pământurile aici sfârșeau cerurile și focurile

care urcau și coborau prin fracturile boreale

timpul se veșmântase în spațiu și voia să piară ca să nu moară

spukilo era miezul lumilor din geometria paralunasolară

frumusețea era azotul încins în cuptoare de mentă

explodând în lăuntru ca niște grenade cu trandafir

frumusețea era materia de negru sidef în cosmosul cu stele marine

curgând de-a lungul centurii moebius până-n mansarda supermasivă

cu povești despre desfacerea pământului de timp

și despre timpul cu encefalită la miezul nopții înzăpezite pe balcon

frumusețea era o tăietură cicatrizată în care pulsa materia trecutului

ca un clavecin sfărâmat orbitând în jurul unui pulsar

frumusețea urca și cobora dinspre hăuri

egală cu sine însăși în toate cele zece cosmosuri de mătase

o tu lucifex segundo întrupat în mlădița spukilo

a ta e căderea către lumina sărată a celui din urmă abis

căci doamne-doamne dintâiul rămâne chiar și-n cenușă

o tu lucifex segundo inima sus și-aripile deschise înăuntru

ca o omidă care coase în sine tăria fostului fluture

iată steaua carnivoră cum se apropie de tine și te devoră

făcând din galaxia de zăpadă o zonă pustie și irizată

spukilo cade și cade unde hăul e umplut cu iarbă de mare

îngereii se strâng în capul lui doamne-doamne și-i susură vorbe

despre lucifex segundo care-a îmbrăcat focul în zăpadă

fozadă fozadă zăpadă fierbinte peste focul lui doamne-doamne

dintâiul care a poruncit două căderi făcătoare de lumi

mai întâi spukilocifex a plonjat într-o peșteră de gheață

dar niciun cadavru de fetiță-băiat nu s-a ivit din zăpadă

și nicio vitrină de cristal îmbibat în argint nu s-a spart

orfelinatul se zărea departe ca o galaxie îmblănită

din care nu iadul crescuse ci doar pielițe de vis

răsucite în vârtejuri de stele și comete

orfelinatul era un asteroid un meteorit vrăjit

ciocnit de pavilionul lui doamne-doamne învelit în ciocolit

spukilo ajunsese la dumnezeul albinos printr-un vehicol de iarnă

acesta era un câine-fluture c-un singur ochi ca o lucarnă

apoi spukilo căzuse fiindcă voise să zboare-n jos și să piară

dar numai ca să învie și să salveze lumea pentru a doua oară

când lucifex se prăbușise întâia dată din trufie interstelară

lumile se juliseră și îngenuncheaseră cu aerul lor de stafie

dar acum lucifex segundo nu mai era mascotă pentru nimic

însuși doamne-doamne din scorbura lui îl mângâiase și-l alintase

ca pe un pui de dumnezeu înmiit

or după cum avea să vestească legenda de staniol din ținutul celălalt

trei magi s-au ivit când lucifex segundo s-a prăbușit

cei trei regi au strâns la piept copilul spukilo și l-au tămăduit

cu aur smirnă și tămâie la praznicul făcut luminos într-un fagure cosmic

apoi cei trei vrăjitori au șoptit despre ospățul de dincolo de mormânt

și-au mai murmurat cu glăscioare ieșite din nebuloasă

înviat-a lumea prin spukilo toți îngereii au zburat în zări și-n tării să vestească

morții nu mai sunt în groapă ci s-au trezit iadul a fost nimicit

prin spukilo iertarea lumii pentru ultima dată a răsărit.